Încă de când aveam câțiva ani am fost dus la biserică, făcând parte dintr-o familie ortodoxă, pentru că așa trebuia în opinia lor. Înainte de toate am fost botezat, la fel ca mulți alții, fără să fiu întrebat dacă-mi doresc sau nu asta (aveam câteva luni, cui îi păsa?) și au lipit pe mine simboluri și texte cu care în prezent nu mai mă asociez însă ele au rămas acolo.

Auzeam de fiecare dată când mergeam la slujbă că sunt un păcătos, de fapt noi toți suntem, că ne-am născut din păcatul strămoșesc și că vom muri bineînțeles în același păcat. Auzeam faptul că trebuia să venerez un zeu, să mă umilesc pentru asta, să mă supun, să îngenunchez de nu știu câte ori, să mă rog la el să-mi ierte păcatele și tot așa. Încă de atunci am simțit că ceva nu este în regulă cu lucrurile astea însă cum pe moment nu aveam ce să fac am continuat.

Cu timpul am crescut și nu am vrut să mă opresc la nivelul la care mă aduseseră ei ci să-mi continui drumul în speranța că voi afla mai mult de atât. Am început să caut, să cercetez, să descopăr și să-l experimentez pe Dumnezeu însă nu pe cel pe care mi l-au prezentat ei.

L-am descoperit pe Dumnezeu care nu te pedepsește pentru lucrurile pe care le faci fiindcă un zeu bun nu îți poate cere să faci ceva ce nu poți. Astfel am aflat că binele și răul nu există neapărat. Nu există vreme frumoasă și vreme urâtă ci pur și simplu vreme. Doar în opinia fiecăruia se poate ca atunci când plouă să fie urât iar atunci când e soare să fie frumos, sau invers, dar în esență această comparație nu există fiindcă ceea ce poate fi rău pentru mine s-ar putea să fie bine pentru altcineva.

De când mă știu am încercat să fiu cât mai independent posibil. Încă de când aveam câțiva ani mă rugam de părinți să mă lase să merg singur la grădiniță chiar dacă riscam să mă rătăcesc sau să sfârșesc tragic sub roțile unei mașini. În timp am mai crescut și dorința mea de independență totală se accentua cu fiecare an prin care treceam.

De când am început să-mi produc proprii bani la o vârstă destul de fragedă pentru acea perioadă deja simțeam că pasul cel mai important a fost făcut și nu mai e mult până în momentul în care îmi voi realiza marele vis. Odată cu producerea banilor am încercat să învăț și cât mai multe lucruri care să mă ajute să pot să supraviețuiesc singur, aici vorbind despre gătit, spălat, călcat, făcut curățenie și alte treburi asemănătoare.

În timp am ajuns și la ceea ce-mi doream și-anume independență totală atât pe plan material cât și spiritual, dacă putem numi asta așa. Am lunar veniturile necesare cât să mă pot întreține singur, să-mi pot cumpăra ce vreau, să pot să îmi plătesc facturile și am cunoștințele necesare cât să și pot să supraviețuiesc singur într-o casă fiindcă nu sunt împăcat cu ideea de a plăti pe cineva care să-mi gătească și să-mi facă curățenie umblând prin lucrurile mele personale.

Deocamdată v-am vorbit doar despre independența financiară și despre cum am reușit eu să fiu pe deplin independent. În schimb lucrurile se aplică în foarte multe domenii. Dependența nu trebuie să mai existe în viața ta. Majoritatea tinerilor sunt dependenți de tehnologie, de tigări, de alcool sau de alte vicii dubioase. Dacă reușești să ajungi la înțelegerea că tu ești un întreg și nu ai nevoie de lucruri din exterior, materiale, care să te facă fericit și să te lege de ele atunci viața ta sigur va fi una mult mai bună din orice punct de vedere.

Prevazut pentru jumatatea lunii martie pe Netflix, serialul Halston, produs de catre Ryan Murphy si realizat de catre Daniel Minahan, este cel care spune povestea vietii lui Roy Halston Frowick. Acest designer foarte important a definit glamour-ul American in anii 1970, cu fast, dar si cu esecuri, inainte de a fi uitat de tot.

Dupa cum o indica si numele sau, va fi centrat asupra lui Roy Halston Frowick, un designer care a existat cu adevarat. A contribuit foarte mult la estetica anilor 1970, dar este legat si de maladiile provocate de Sida.

Serialul Halston are un casting haute-couture. In casting, ii regasim pe, Ewan McGregor (Trainspotting, Moulin Rouge, Star Wars) care are rolul principal. Rebecca Dayan (Malcolm, Tesla, The Neon Demon) o intepreteaza pe Elsa Peretti, una din cele mai bune prietene ale sale, si o bijuterie care a marcat povestea marcii Tiffany & Co. Krysta Rodriguez (Gossip Girl, comedia muzicala Adams Family de pe Broadway) este Liza Minnelli, actrita si o muza a designerului. Si Gian Franco Rodriguez are rolul lui Victor Hugo ! Nu, nu este vorba despre celebrul scriitor, ci despre un decorator de vitrine dintr-un magazin al lui Halston, un amant al designerului si o muza a lui Andy Warhol.

Anii 1979-1980 sunt un fel de epoca de aur a modei atat in ceea ce priveste afacerile, cat si creativitatea. Care ascund insa unele probleme personale mai sombre.

Ne putem astepta la un serial la fel ca si celelalte produse de Ryan Murphy unde grotescul sau durerea este un revers al medaliei pentru lucrurile glamour.

Ramane de vazut daca nu cumva acest serial va glamouriza fara masura aceasta viata plina de fast, de excese si de esecuri, uneori. Un lucru e sigur- anii 1970 sunt din nou foarte la moda.

Politica este nelipsita din industria filmului. Fie ca este vorba despre exercitarea puterii, de cucerirea acesteia sau despre consecintele sale, realizatorii din intreaga lume au stiut sa ne vorbeasca despre aceste lupte din lumea reala, lupte care se duc zilnic. Deoarece este prezenta in viata noastra, fie ca ne dorim sau nu acest lucru, politica se potriveste de minune oricarui tip de film, comedie sau drama.

The Minister (2011). Filmul lui Pierre Schoeller ne vorbeste despre viata de zi cu zi a lui Bernard Saint-Jean, ministru al transporturilor interpretat de Olivier Gourmet. Conducatorii sunt prezentati aici intr-un mod destul de cinic si par deconectati de restul lumii. O scena din film imortalizeaza de minune socul dintre lumea reala si politica. In urma unui accident grav in care a fost implicat un autobus scolar, ministrul ajunge la fata locului. Scenele la care asista sunt griaznice…

All the President’s Men (1976). Lung-metrajul lui Alan J. Pakula ne vorbeste despre ancheta realizata de doi jurnalisti de la Washington Post, Carl Bernstein si Bob Woodward. Acestia ancheteaza afacerea Watergate. Filmul este un fel de omagiu adus jurnalismului.
Il Divo (2008). Atunci cand vine vorba despre oameni politici italieni primul nume care ne vine in minte este Silvio Berlusconi. In Il Divo, Paolo Sorentino ne ofera cateva fragmente din viata acestui barbat rece care a stiut sa manevreze fortele sciale ale tarii sale.

The Last King of Scotland (2006). Filmul lui Kevin Macdonald i-a permis publicului sa descopere talentul lui James McAvoy. Insotit pe marele ecran pe un excelent Forrest Whitaker, actorul britanic interpreteaza rolul unui tanar medic care face cunostinta cu un dictator din Uganda pe nume Amin Dada. Acesta din urma apreciaza prezenta tanarului barbat pe care il considera stralucit. Complicitatea care se leaga intre cei doi barbati va fi la scurt timp pusa in pericol de crime si comploturi puse la cale impotriva presedintelui.

Dupa Patients (2017), Fabien Marsaud se aliaza cu Mehdi Idir pentru a ne oferi School Life, film ce a fost lansat anul trecut in cinematografe. School Life spune povestea lui Samia, o profesoara debutanta intr-un colegiu cu o multime de probleme disciplinare. Totodata descopera realitatea sociala din cartier dar si incredibila vitalitate si incredibilul talent al unor elevi. Iata care sunt cele mai bune filme despre viata scoalara.

Dangerous Minds (1995). Louanne Johnson, fost puscas marin, se reorienteaza, devine profesoara la o scoala din Califorornia. Este surprinsa si fericita totodata pentru obtinerea acestui post. Se trezeste in fata unei clase de adolescenti dificili, toti cu o situatie materiala dificila si minoritati etnice din oras. Majoritatea sunt implicati in razboiul gastilor din cartier, in traficul cu droguri. Se lupta zi de zi pentru ca protejatii sai sa recapete increderea in fortele lor si sa progreseze: este singura modalitate de a le salva viata.

Half Nelson (2006). Profesor in cadrul unui liceu din Brooklyn, Dan Dunne preda cu pasiune unor adolescenti aflati in dificultate. Cu toate acestea in viata sa privata, Dan se afla la marginea prapastiei, se lupta cu dependenta de droguri. Intr-o zi, dupa ore, Drey, una din elevele sale, il surprinde pe profesor pe cale sa fumeze iarba. In ciuda diferentei de varsta si de situatie, destinele lor se vor incrucisa intr-un moment crucial din existenta fiecaruia.

Detachement (2011). Henry Barthes (Adrien Brody) este un profesor suplinitor de literatura engleza la un liceu. Locuieste singur. Din cand in cand merg sa isi viziteze tatal bolnav internat intr-un azil de batrani. Atunci cand primeste un nou post, este imediat confruntat cu violenta din jurul lor: liceul se afla intr-o zona extrem de dificila. Copiii sunt lipsiti de respect, agresivi. Henry nu se sperie insa, are o misiune: mentinerea ordinii pana cand profesorul se reintoarce la catedra. Are un job de facut si il face asa cum trebuie. Insa, Henry este el insusi macinat de demoni interiori…

Cu Richard Jewell, Clint Eastwood semneaza cel mai emotionant film al sau, dupa Gran Torino. O opera puternica, inspirata dintr-o poveste adevarata, mai precis dintr-o greseala judiciara grava, derulata sub forma unui thriller captivant in care Raul vine dintr-un loc in care ar trebui sa se faca dreptate: masinaria judiciara. O lupta a lui David impotriva lui Goliath, povestea unui barbat extrem de amabil si naiv care este strivit pur si simplu de un sistem care a decis sa il judece vinovat, cu orice pret. Richard Jewell este un film care incearca sa ne aminteasca ca realitatea poate fi adesea mai cruda decat fictiunea.

Inainte ca filmul Richard Jewell sa fie lansat, a fost, inainte de toate, un fapt divers tragic. In 1996, in timpul festivitatilor organizate in cadrul Jocurilor Olimpice de la Atlanta o bomba explodeaza provocand un deces si ranirea a 111 persoane. La scurt timp de la acest tragic eveniment Richard devine singurul si unicul suspect in ochii F.B.I.

Trebuie sa spunem ca Richard este departe de a avea profilul cu care Clint Eastwood ne-a obisnuit pana acum. Interpretat de incredibilul Paul Walter Hauser, Richard ne este prezentat drept un barbat in varsta si obez, un tip care a visat mereu sa devina politist si care incearca sa isi compenseze frustrarile pentru faptul ca nu a reusit sa isi indeplineasca acest vis, angajandu-se ca agent de securitate.

Filmul ne tine cu sufletul la gura de la inceput pana la sfarsit, cu un suspans neasteptat. Nu eram pregatiti pentru asa ceva. Nu ne gandeam ca ne puteam atasa de Richard, nu banuiam ca este posibil ca politia sa il condamne pur si simplu fara dovezi materiale. Si totusi…

Filmul se bazeaza in mare parte pe actorii sai. Richard este interpretat magistral. Mama lui Richard este interepetata de Kathy Bates. Un film profund uman, o opera stralucita despre nedreptate.

Red Dot este una din noutatile zilei oferite de Netflix. Un thriller suedez co-scris si realizat de catre Alain Darborg, care, dupa un trailer promitator, se dovedeste a fi o deceptie teribila.

In incercarea de a-si salva casnicia care a inceput sa scartaie, Nadja (Nanna Blondell) si David (Anastasios Soulis) decid sa isi ofere o escapada in Marele Nord. Insa, cee ace trebuia sa fie o drumetie romantica in cautare de aurore boreale se va transforma la scurt timp intr-un veritabil cosmar in momentul in care sunt urmariti de un necunoscut care incepe sa traga in ei.

Nu vom vorbi foarte mult despre scenariu pentru a nu dezvalui intriga insa ce putem sa va spunem este ca Red Dot nu prezinta prea mare interes. Odata trecute cele 10 minute in care ni se prezinta rapid povestea lui Nadja si David, filmul intra direct in subiect, imediat dupa ce incepe drumetia. Debutul acestei urmariri tulburatoare ne lasa sa presupunem ca evenimentele survenite mai devreme pe drum reprezinta principala cauza.

La scurt timp de la inceperea drumetiei cei doi se trezesc ca sunt nevoiti sa fuga de un necunoscut in plina noapte polara. Fugind in mijlocul acestei naturi salbatice, cei doi vor avea parte de o multime de obstacole, care apar unul cate unul, cum ar fi dificultatea de a trece peste un rau inghetat. Surpriza relativ placuta vine la final si se indeparteaza putin de ceea ce asteptam noi sa se intample. Macar finalul este unul surprinzator.

In acest thriller mai degraba dezamagitor, putem retine totusi niste imagini de calitate, muncite cu alte cuvinte si decorurile inzapezite, evident superbe oferite de Marele Nord suedez. In rest, nu putem decat sa il recomandam persoanelor care au de pierdut o ora si jumatate de viata, nu au altceva mai bun de facut decat sa se uite la un thriller dezamagitor.